De cateva zile nu sunt in stare decât să repet încontinuu: ROGER, EXORCIZEAZĂ-ŢI CUMVA DEMONII LEGAŢI DE RAFA!, am hotărât să traduc pasajele principale din articlolul, excelent ca de obicei, al lui Steve Tignor despre finala de la Roland Garros:
"...Federer i-a făcut break lui Nadal pentru 3-0 şi apoi 5-2. Servicul mergea ceas, dar cel mai impresionant era felul în care Federer juca tenis de atac, însă cu marja de eroare potrivită. De asemenea, făcea ceea ce noi, experţii din fotoliu :) îi tot spunem să facă împotriva lui Nadal de ani şi ani. A inversat dinamica obişnuită a schimburilor; multe puncte s-au jucat dinspre dreapta lui spre reverul lui Rafa, şi nu invers. L-a mişcat pe Rafa în afara terenului pe rever. La retur se poziţiona astfel încât să lovească cu dreapta. A folosit serviciul şi voleul eficient şi la momentul potrivit - a încheiat 3 dintre game-urile pe care-a servit la fileu.
La 5-2, Federer luase avânt, alergându-l pe Rafa dintr-o parte în alta, şi gâsind liniile cu uşurinţă. A avut minge de set şi s-a pregătit să lovească un rever. Dar în loc să pocnească mingea cum o făcuse până atunci, a încercat o scurtă delicată în lung de linie. Nadal s-a precipitat. Părea că setul se sfârşise. Dar mingea a ieşit doar cu puţin în afară. Câteva puncte mai târziu, Nadal a executat cea mai bună lovitură a lui de până atunci-- un passing shot de rever în cros, cu care a făcut punct.
Şi atunci, totul s-a schimbat. Sau, mai bine zis, totul a revenit la normal în lumea lui Roger, Rafa şi a Roland Garros-ului. Pe primul punct la 3-5, Federer, văzându-l pe Nadal stând în spate, a încercat să vină la fileu pe al doilea serviciu. N-a jucat rău, dar Nadal a dat un retur excelent şi a câştigat punctul-- nu era pentru prima oară când Nadal avea răspunsul pentru schema lui Federer. Problema mai mare a fost însă că primul serviciu al Lui Federer a ales exact acel moment ca să-l lase baltă; brusc, tocmai când avea mai mare nevoie de el. La 30 egal, Federer s-a grăbit şi a greşit un rever, iar la următorul punct, Nadal a făcut punct cu un passing de dreapta în lung de linie. Mă îndoiesc că a mai surprins pe cineva când Nadal a câştigat setul, două game-uri mai târziu, cu o dreaptă în cros.
Mai târziu, Federer a spus că a avut ghinion în primul set, mai ales acea scurtă ratată cu puţin, dar şi că Nadal "s-a mobilizat". Dar dacă pui primul set lângă sfârşitul celui de-al treilea, poţi vedea foarte bine diferitele elemente ale rivalităţii lor de la Paris, şi poţi vedea de ce Nadal conduce cu 5-0 în meciurile jucate aici.
În primul rând, Federer greşeşte mingi pe care în mod normal nu le greşeşte cu alţi jucători. Nu mă refer la reverele pe care le dă aiurea pentru că Nadal îl împinge-n spate cu dreapta- acelea se explică prin greutatea neobișnuită a mingii imprimate de Rafa. Mă refer la mingile pe care Federer nu le greşeşte aproape niciodată împotriva altor jucători, dar pe care le loveşte grăbit şi prost când joacă cu Rafa. În afară de acel rever greşit la 3-5 30-30, o a doua greşeală neforţată semnificativă a venit în tie-break-ul celui de-al doilea set. La 0-3, după ce i-a intrat primul serviciu, Federer a apucat o dreaptă pe care în mod obişnuit face punct. De data asta a dat-o în fileu. Tie-break-ul, şi meciul, erau practic încheiate. Da, este spinul lui Nadal, dar este şi ceva psihologic acolo- poate amintirile neplăcute din memoria muşchilor. Pentru că Federer îşi grăbeşte şi astfel işi strică jocul împotriva lui Rafa.
Federer a spus în conferinţa de presă că dacă joacă bine, câştigă cu Nadal. Dar problema este că Nadal îl obligă să joace bine pentru mai mult timp decât orice alt jucător. Din toate meciurile lor la French Open, acesta a fost cel în care Nadal şi-a arătat cel mai bine capacităţile defensive. La 5-2 în tie-break, a fost un schimb lung. Federer a venit la fileu pe o lovitură excelentă şi părea că va câştiga punctul. Dar Nadal a reuşit să trimită in extremis un lob rever tăiat exact acolo unde lui Federer i-ar fi fost cel mai greu să lovească un smash şi să facă punct. Tot ce-a putut să facă a fost să o dea înapoi la Nadal, care l-a pasat. Asta i-a dat lui Nadal 4 mingi de set. Unchiul Toni a sărit în sus de parcă era gata să intre el pe teren. Abilitatea lui Nadal nu numai de a ajunge la minge, dar de a o plasa intr-un loc de maximă dificultate pentru adversar, i-a câştigat punctul.
Nu în ultimul rând, cheia de la puzzle-lul Federer-Nadal, şi motivul dominaţiei lui Nadal, este abilitatea lui de a-şi ignora emoţiile şi momentele negative atunci când majoritatea jucătorilor le-a cădea pradă. Federer e celebru pentru capacitatea lui de a o lua în faţă şi de a fugi cu victoria. De câteva ori, a fost pe punctul a face acest lucru azi, în special la sfârşitul celui de-al treilea set, când a început să-şi folosească scurta de rever în mod genial-- chiar şi Nadal a spus mai târziu că n-are ce să-i facă atunci când joacă atât de bine.
Când a câştigat al treilea set, părea că Federer a întors o nouă pagină. A avut apoi 0-40 pe serviciul lui Nadal. Dar fuga înainte nu s-a putut realiza. Nadal a încetinit ritmul--prea mult, de fapt; ar fi trebuit să primească avertisment pentru tragere de timp- şi a început să joace mai răbdător. La 30-40, în loc să-şi trimită serviciul în exterior, cum face de obicei cu Federer, l-a trimis la T şi a făcut as. Ambii jucători s-au referit la acest moment ca la momentul crucial în care meciul s-a întors.
Şi totul s-a terminat cum se termină de obicei. Victorie în 4 seturi pentru Nadal, cu o dreaptă a lui Federer trimisă în out. Cu excepţia lui 2006, toate celelalte victorii ale lui Nadal aspra lui Federer la Roland Garros s-au terminat cu o greşeală neforţată de dreapta a lui Federer.
În Australia, Federer i-a spus unui reporter că vor mai vorbi în 6 luni despre rivalitatea dintre el şi Rafa. N-a durat decât 5 luni, dar cei doi sunt înapoi unde au fost întotdeauna la Paris, jucând un meci pe care-l ştim pe dinafară, cu un câştigător de care n-ar fi trebuit să ne îndoim niciodată."
—Steve Tignor
