sentimente confuze

cred ca toti trecem prin stari bune si prin stari naspa, prin momente in care suntem extrem de multumiti de tot ce am facut pana acuma, de tot ce avem dar si prin momente in care parca nimic nu ne mai place; prin momente in care visam frumos, colorat, momente in care suntem plini de speranta, plini de iubire, de fericire, de incantare, de iubire si prin momente in care totul e negru, momente in care "ni s-au scufundat toate corabile iar marinarii de pe ele sunt pe punctul de a se ineca fara nici un colac de salvare, fara nici o pluta"
nu stiu de ce dar acum am momente in care trec des de la o stare la alta, de la bucurie la tristete, de la fericire la suparare, de la incantare la dezamagire, de la speranta la deziluzii; sun constienta ca trecerile acestea sunt ceva obisnuit dar cand sunt prea frecvente parca ma ametesc si mai tare; ieri era totul bine, eram perfect multumita de mine, eram optimista, eram bucuroasa
astazi.................................................
astazi totul e negru in fata mea, astazi sunt ma imult ca oricand dezamagita de mine, sunt mai mult ca oricand complexata de frumusetile care ma inconjoara, astazi nu vad nimic bun, nimic frumos la mine (ma vad doar mica, grasa, urata, plictisitoare, incapabila de a impresiona pe cineva)
urasc zilele ca cea de astazi, urasc sentimentele pe care le am,urasc complexele astea ale mele, urasc visele irealizabile pe care le am astazi, urasc biroul asta tampit in care ma simt ca un prizonier in celula lui